Eu nu înţeleg, după seara pe care tu ai organizat-o el atât a avut de spus? Nu pot să cred. În cazul ăsta ceva este în neregulă cu tine, scuză-mă că-ţi spun asta, dar eu nu aşi tolera…
-Ştiu, nu eşti singura care gândeşti aşa, am sperat mereu că va realiza cât de mult îl iubesc, în sfârşit, ţi-am zis că-n acel moment am fost trezită foarte brusc la realitate, într-o formă destul de brutală. Eram decisă să vorbesc cu el, eram conştientă că nu mai putem continua în acest fel. Uitasem să-ţi spun că şi-a exprimat dorinţa de-a face şcoala de şoferi pentru a putea conduce
tiruri , el având numai B-ul, că aşa îşi va găsi mult mai uşor unde să lucreze. Buuun! îi spun că am să te sprijin din toate punctele de vedere, adică: am cumpărat cartea pentru a putea învăţa, am achitat şcoala, am vorbit cu cineva cunoscut …mă omor îi rezolv cu fişa medicală cu toate minunile; în acest timp, el chipurile învăţa pentru şcoala de şoferi, dar de câte ori intram în cameră, el ori dormea ori se uita la televizor. Iniţial nu am zis nimic, dar când am vazut că timpul devine tot mai scurt, că data examenului este tot mai aproape, de câteva ori l-am intrebat: “Dar tu nu citeşti nimic pentru examen, pentru ce am mai dat banii pe carte?” …ştii ce-mi raspunde ? Că nu este o problema, că el foarte uşor învaţă, că atunci când a dat pentru carnet o noapte a învăţat. De, îi spun eu, aşa o fi fost, dar atunci aveai 18 ani, ori acum ai aproape de trei ori vârsta şi nu ştiu dacă mai ai aceiaşi capacitate de reţinere şi concentrare.
Ce urât s-a uitat la mine, că de unde ştiu eu ce poate el. Tocmai că nu ştiu, te-am întrebat de ce nu citeşti nimic, nu ştiam ce geniu am lângă mine. Nu i-am mai zis nimic, îmi era mie ruşine, în fond nu era un copil mic. Dar de ce să te mint, mă şi deranja pentru că eu dadusem banii, deci doream să văd şi rezultate, cel puţin aşa mi se parea normal. Oricum până la examen eu nu i-am mai zis absolut nimic, dar în mine începeau să se adune picătură cu picătură, tot mai multe lucruri care mă deranjau urât de tot. Într-o dimineaţă îmi spune să las să intre pe net să citească presa din Elveţia. Nu mi s-a părut nimic anormal în asta, eu începeam lucrul la ora 12, ca atare …cobor să-l plimb pe Biţă; când mă întorc el nu mă aude intrând şi când m-a văzut în spatele lui nu ştia cum să închidă mai repede fereastra deschisă şi trăgea de căştii că m-am şi speriat, nu ştiam ce s-a întâmplat. Dacă el nu s-ar fi agitat în acest fel eu nici nu băgam de seama ce face, dar aşa în momentul când el a dat caştile jos de pe urechi nu s-a întrerupt şi legătura cu cine vorbea, auzind pe acea doamnă, domnişoară, că întreba de zor, de ce i-a închis camera. M-am uitat la el şi-l întreb: “cu cine vorbesti?” …îmi răspunde, destul de dezinvolt (îşi mai revenise din şoc) că este un prieten de la M.
Tu realizezi, se uita la mine, îşi dădea seama că se aude vocea acelei tipe, dar el în continuare susţinea că a vorbit cu un prieten. Mă aplec să i-au căştile şi-i spun: “Îmi dai voie să-i transmit ceva acestui prieten?” Rapid, închide messenger-ul şi foarte enervat îmi spune că el nu suportă să fie
spionat , controlat, că nu suportă femeile geloase, mai ales că nu este nimic adevarat. Îmi venea să şi râd, avea un tupeu în el incredibil. Ies din cameră şi încerc să realizez ce se întamplă; el vine după mine şi foarte mieros îmi spune: “Pisicu, de ce eşti tu geloasă, de ce nu vrei să înţelegi că nu am pe nimeni?” Stai un pic, îi răspund eu, dar ţi-am zis eu ceva, am facut eu vre-o observaţie, din câte ştiu tu ai fost cel care ai sărit ca ars simţindu-te cu musca pe căciulă şi să lămurim un lucru: EU NU SUNT GELOASĂ! Am evidenţiat acest lucru când i l-am zis. Eu am avut un soţ gelos, era gelos şi pe umbra lui, ca atare nu-mi place să nutresc acest sentiment. Eu ştiu cât rau poate să facă unei relaţii, cât deteriorează viaţa de cuplu, aici greşeşti mai spun, este mult timp de cand eu am scos din mine aceste sentimente de gelozie, ura, furie …tu nu vezi că de când suntem împreună au fost multe lucruri pe care le-ai făcut, dar eu nu m-am enervat, nu am ţipat, nu am ridicat vocea, deşi tu de câteva ori ai încercat acest lucru şi te-am ponderat spunându-ţi că nu-mi place vocea ridicată. Eu nu mai sunt capabilă să mă cert cu cineva, cu atât mai mult cu omul pe care îl iubesc atât de mult.
Nu mai vroiam să continuii discuţia aşa că l-am rugat să nu mă deranjeze că vreau să mă rog. Am intrat la mine în cabinet, am căzut în genunchi şi am început întradevăr să mă rog; îmi curgeau lacrimile pe obraz, mă durea ceea ce descoperisem, îl rugam pe D-zeu să mă ajute să-mi dea gândul cel bun, să mă călăuzească pentru a şti ce trebuie să fac. În fiecare dimineaţă fac acest lucru, nu încep să lucrez până nu mă rog; mă rog pentru toţi cei dragi, pentru toţi cei care vin la mine şi au nevoie de ajutor, mă rog pentru duşmanii mei, dacă am. În acea zi însă am vorbit cu El, vroiam să-l aud, vroiam să-mi răspundă. Îi mulţumeam pentru că era alături de mine şi mă ajuta să fac zi de zi tot ceea ce aveam de făcut, îl rugam să aducă în viaţa mea ceea ce este mai bine pentru sufletul meu. Am realizat că atunci când tu ceri ceva, D-zeu îţi dă, iar când vine realizezi că nu asta ai vrut. Nu avem cum să înţelegem, să vizualizăm în totalitate faţetele lucrurilor ce le cerem, ca atare ne trezim că una am cerut şi alta primim. Adevarul este că noi primim ceea ce cerem, dar “produsul complet, cu toate caracteristicile lui”
Stăteam în genunchi nu mai realizasem scurgerea timpului, venise deja prima persoană iar eu nici nu eram imbrăcată pentru lucru şi în plus şi cu ochii plânşi. Mi-am cerut scuze, am rugat-o să mă aştepte câteva minute şi m-am repliat urgent, nu aveam voie să cad, trebuia să fiu puternică, dar oricât am încercat eu să maschez s-a simţit şi în timp ce lucram o aud pe doamna care era pe masă: “Ce este cu tine, unde este voioşia din ochii tăi ? Tu nu erai aşa, de ce laşi să distrugă ceea ce ai tu atât de frumos in tine? Tu ştii ce eşti pentru noi? …ziua cu soare din timpul verii, eşti oaza din deşert, nu lăsa casha pe nimeni să distrugă frumuseţea sufletului tău, e păcat, iar să nu uiţi că noi toţi avem atâta nevoie de tine.” Vorbele ei erau ca un pansament pe rană; i-am mulţumit şi-am considerat că este răspunsul pe care îl aşteptam de la D-zeu, căci EL prin oameni vorbeşte. Hotărârea mea o luasem: aştept până îşi susţine examenul şi pe urmă vorbesc cu el pentru ai spune tot ceea ce am decis. A doua zi îmi vine ideia şi rog pe o prietenă să-şi facă un cont pe site-ul de matrimoniale şi să-l abordeze. Ştiu că era o tâmpenie ceea ce vroiam, dar prevedeam că o să fie atât de mincinos că doream să-i vorbesc în acelaşi limbaj ca al lui, numai aşa poţi vorbii cu persoane de categoria lui. A mea amica îşi face cont, ba mai mult chiar, mai antrenează înca două, trei persoane şi-l abordează pe site, el având neruşinarea să intre din nou zilele urmatoare, fără să-mi mai ceară acordul; le raspunde, le dă detalii despre el, susţine în continuare că este în Elveţia, că este singur, că-şi doreşte foarte mult să întâlnească o persoana în vederea căsătoriei. Era foarte volubil, glumeţ; las să se desfăşoare această şaradă mai multe zile. Am puterea de a nu zice nimic, dar eram terminată.
Ştiu că era într-o sâmbătă, pornisem amândoi să facem cumpărăturile pentru toată săptămâna; de regulă mergeam la unul dintre supermarket-uri de unde luam totul, mai puţin produsele lactate pe care eu le cumpăram din piaţă, căci nemâncând carne doream
produse naturale . O dată ajunşi, încep să-mi pun în coş tot ceea ce cred că-mi trebuia pentru o săptămână. La un moment dat eu intru între rafturi şi când mă întorc nu-l mai vad; mă uit dupa el, pauză …încep să mă uit dupa ceea ce am pe listă şi se cam strâng la mine în braţe, lucru care începea să mă irite. După un timp apare şi el; îl întreb unde saracia a fost: “ Păi să-mi iau cafea, bere şi ceva tărie”. Asta pune capac. M-am uitat în coş şi vreau să-ţi spun că nu se sfiise băiatul să-şi aleagă produsele cele mai… consuma numai produse de calitate foarte bună, ca atare a cumparat borcanul de ness cel mai mare, marca cea mai bună, berile, căci erau cu bacsul la fel, iar de coniac să nu mai vorbim. Îi spun să-mi lase coşul că nu sunt dispusă să car în braţe ceea ce cumpăr ca să-şi alegă el băutura: “…iar în altă ordine de idei m-ai întrebat dacă îmi pot permite să plătesc tot ceea ce tu ai pus în coş?” Ştii ce-mi raspunde? Că de unde să ştie el ce bani am eu, că eu nu-i spun cât caştig …am crezut că nu aud bine, tu realizezi ce tupeu avea? Nu, era prea de tot. Mă uit la el şi încep să râd şi-i zic: “Dar ai tupeu nu glumă; în ce calitate îmi ceri tu socoteală cât caştig, ce eşti tu pentru mine? Tu chiar nu realizezi că ce am facut pentru tine, am făcut fără să am nici o obligaţie, nu vezi că numai primeşti şi nu dai nimic …gândeşte-te foarte bine la ceea ce scoţi din gură, nu am nici o obligaţie, mă repet, tot ceea ce fac, o fac eu benevol, dar nu intinde coarda că încep să mă satur.”
Se uita foarte mirat, nu se aştepta la o reacţie de acest gen, îl obişnuisem să fiu fără reacţie la ceea ce facea el, ori acum am reacţionat şi culmea, în public. Începea să se umple paharul, se apropia de revărsare după ceea ce simţeam. Deşi, interesant, în acelaşi timp simteam şi compasiune pentru el; era în el acel ceva de copil neajutorat, pierdut, pe care doreşti să-l protejezi. Isca în mine sentimente contradictorii, doream să mă debarasez de el şi în acelaşi timp vroiam să-l apăr de răul care era în el. Îl repezisem şi culmea că tot eu eram cea care se simţea rău, regretam ceea ce-i zisesem. În sfârşit, ajungem acasă, despachetez, pun totul la locul lor şi-l întreb dacă vrea să mai vină cu mine la piaţă. Îmi spune că rămâne să mai citească pentru examen. Am realizat că doreşte să rămână cu berea şi netul, dar nu mai avea sens să mai zic nimic, căci oricum după examen vroiam să-i spun tot ceea aveam pe suflet.
Nu ştiu cât a durat să merg şi să mă întorc de la piaţă, undeva la o oră, o oră jumatate ţinând cont că m-am întâlnit cu mai multe persoane şi am vorbit aproape cu fiecare; cert este că atunci când m-am întors acasa, el deja băuse patru doze de bere, plus coniac. Am încercat să realizez cam în ce fază este; nu am putut să-mi dau seama. Era la calculator şi bineînţeles că în momentul când m-a văzut, a închis imediat. M-am făcut că nu vad, ţi-am zis, nu avea sens să mai zic ceva. Luni urma să susţină examenul şi simţeam că nu-l va lua, încercam să îmi alung această senzaţie din minte. M-am apucat de gătit şi tot restul de activităţi domestice care erau facute la fiecare final de săptămână, aşa că nu am realizat când a trecut ziua de sâmbătă. Seara, fiind frântă, nu am ştiut cum să mă culc mai repede. Pentru el nimic schimbat, aceiaşi activitate ca-n celelalte zile, neimplicându-se în nimic din activităţile casnice; îmi aduc aminte că la început, povestind de una de alta, i-am zis că obosisem să le fac singură pe toate; atunci el venise lângă mine şi plin de tandreţe m-a mângâiat şi mi-a zis: “De acum nu ai sa le mai faci singură, voi fi lângă tine şi te voi ajuta” …cât de mult au contat acele cuvinte pentru mine, dar cu atât am rămas, căci practic nu a făcut-o niciodată. Acum îmi vin toate în cap, ce m-a apucat de-mi reamintesc toate aceste lucruri care mi-au facut atat de multa placere… Ştii ce a avut iarăşi un efect extraordinar? Din primul moment când noi doi am ieşit în oraş m-a prins de mână, îmi ţinea palma mea în palma lui dându-mi acea senzaţie de protecţie, parcă vroia să spună: “Este a mea !”. Era o senzaţie nouă căci, primului meu soţ nu-i făcea plăcere nici măcar să merg la braţ cu el, nicidecum să mă ia de mână. El avea mâini frumoase, fine, bine îngrijite, formatul mâinii pe care îl au pianiştii sau chirurgi. Un alt lucru de care îmi amintesc, în a doua seară după ce el era la mine, amândoi în bucătărie, el fuma eu eram într-o cămăşuţă mai scurtă şi am sesizat privirea lui pe piciorul meu, asta m-a făcut să mă închid imediat şi m-am schimbat la faţă; ştiu că l-am întrebat: “ Privind piciorul meu îţi dă senzaţia de repulsie, greaţă?” El îmi răspunde că, ce întrebare este asta şi insistă să-i spun de ce l-am întrebat. Nu vreau să-i spun şi-l rog să-mi răspundă la întrebare, ce simte când vede cicatricea de la operaţii şi urmele lăsate de la iradierea cu
cobalt . Îmi răspunde că pentru el nu are nici o importanţă, că lui îi place de mine aşa cum sunt …dacă ar fi văzut el atunci ce bucurie mi-a adus în suflet, cred că nici nu bănuia; doream atunci să cred tot ce-mi spunea, îmi doream atât de mult să fiu iubită… Cred că-mi aduc aminte de toate aceste lucruri frumoase pentru a amâna ceea ce am decis să fac.
Ziua de duminecă trece destul de greu, eram ca doi oameni străini care nu au ce să-şi spună, deşi este greşita comparaţia, caci de multe ori discuţi cu cineva pe care-l vezi pentru prima dată mult mai mult decât cu cel care împarţi casa, masa, patul.
Vine şi ziua de luni; în sfârşit dădea examenul pentru care eu mi-am făcut probleme. Îi urez baftă, iar el zice că va fi bine. Însă, din pacate nu a fost aşa, nereuşind să realizeze punctele necesare pentru a trece proba de la sală şi iată că acea senzaţie a mea se adevereşte; când el s-a întors a intrat în casă precum pisica, nu l-am auzit eu lucrând, iar atunci când am terminat şedinţa şi am condus persoana am vazut că se întorsese şi dormea. Mi-am dat seama că nu l-a luat căci dosarul era pe masă. L-am lăsat să doarmă, oricum mai aveam două persoane programate şi nu puteam să discut cu el.
Când a plecat şi ultima persoană, am mers în sufragerie. El se uita la televizor, ca de obicei. M-am uitat la el şi-i zic:
-Ei, cum a fost ?
-Nu l-am luat, nu am reuşit să fac decât …
-Dar ştii că nu mă interesează cât ai facut, ci de ce nu ai trecut, tu fiind foarte sigur pe tine, ăsta fiind şi motivul pentru care nu ai citit de loc! Ai fost atât de ofensat S când ţi-am spus că eşti sigur că nu trebuie să citeşti mai mult, acum cum este?
Nu-mi răspunde, se uită mai departe la televizor ca şi cum atunci se transmitea cele mai vitale informaţi pentru el. Mă duc atunci în faţa lui şi-i spun:
-Te rog opreşte televizorul căci vreau să vorbim.
-Te ascult, se pare că ai chef de ceartă.
-De câte ori m-am certat eu cu tine ? …îl întreb
-Nu ai făcut-o, dar orice are un început.
-Bine S, atunci hai să o luăm cu începutul: când tu ai intrat la mine în viaţă ţi-am spus că singurul lucru care-l doresc la ora actuală eu este să fiu iubită şi să pot să dăruiesc şi eu la rândul meu iubirea care am strâns-o atâţia ani în mine, am zis acest lucru sau nu?
-Da şi ce-i cu asta ?
-Tu crezi că tot ceea ce ţi-am spus au fost numai de dragul vorbi, ca să am un subiect de discuţie, să-ţi par mai interesantă? Nu, eu asta doresc cu tărie, nu doresc maşini, case, bani, mă mulţumesc cu ceea ce am, IUBIREA este singurul lucru pe care îl doresc de ani de zile, dar asta nu înseamnă că-l cerşesc ! Ştiu un lucru, că dacă acest sentiment nu există nu ai cum să-l ceri, nu poţi să obligi pe nimeni să simtă pentru tine ceea ce nu simte, aşa că eu nu te pot forţa să mă iubeşti, nu am cum şi-n primul rând, să pot şi nu aşi face-o şi mai ştiu că acest nobil sentiment nici nu se cumpără. Am sperat zi după zi că te vei schimba, am încercat să aflu de ce eşti atât de rece, dar nimic.
-Aşa sunt eu, nu pot să spun: “Te iubesc” nu-mi place toată ziua să te sărut, eu aşa sunt mai rece, eu nu gândesc şi nu simt ca tine …imi zice el.
-Interesant, dacă nu gândeşti ca mine şi nu simţi nevoia să o faci, cum se face că pe net, pe site-ul pe care îl frecventezi eşti atât de aprins, dornic să iubeşti, să mângâi, să săruţi cu mult drag pe toate?
-Eu??Tu iar începi cu prostii, cu geloziile tale?
-Nu sunt geloasă şi acest lucru ţi l-am mai spus, una este să fii geloasă şi alta să fii prostită cum o faci tu. Eşti liber să faci ce doreşti, să vorbeşti cu câte femei doreşti, cum doreşti, dar nu la mine în casă şi pe banii mei. Nu mă ridic la înălţimea aşteptărilor tale, regret dragul meu. Dacă căutai altceva, din păcate pentru tine, asta sunt eu!
Oricât am dorit să nu plâng, lacrimile au început să-mi curgă, simţeam atât de multă durere, nu eram furioasă, nu-l duşmăneam. M-am apropiat de el, m-am uitat în ochii lui şi l-am întrebat:
-Tu simţi că te iubesc?
-Da.
-Crezi că sunt falsă?
-Nu, nu cred că eşti falsă!
-Din ce-ţi dai seama că eu te iubesc cu adevărat?
-Şi din felul cum mă priveşti, în ochii tăi se vede iubirea ta.
-Atunci dragul meu, am să-ţi mai spun doar atât, te iubesc atât de mult că-ţi dau voie să pleci; tu nu mă iubeşti şi nu are rost să stai lângă mine. Tot ceea ce am făcut a fost cu scopul să te fac să înţelegi că atâta timp cât în suflet vei avea numai ură, duşmănie, dorinţă de răzbunare, nu vei realiza nimic. Nu regret nimic din ceea ce am făcut, nu ai nici o datorie faţă de mine, eu sunt cea care a ales să treacă prin toate. Mergi la M şi poate ai să reuşeşti sa-ţi dai seama ce vrei de la viaţa ta. Vreau să-ţi mai spun că X, Y, Z, persoane care te-au abordat şi cărora le-ai făcut acele declaraţii, dornic fiind să le oferi toată iubirea ta, sunt prietenele mele, ca atare ştiu tot, ai inţeles? Nu doream să fiu minţită, asta nu ai vrut să înţelegi, nu suport minciuna şi falsitatea, ori tu abuzezi de amândouă. Mergi sănătos!
-Nu te uita aşa la mine, nu am putere să-ţi susţin privirea, am ales singură să trăiesc toate aceste sentimente, le-am trăit la o intensitate maximă, crezi ca mai pot spune ceva ?
Să fiţi iubiţi !
